Aspartamul și sănătatea: perspective din cercetare și perspective privind longevitatea

Aspartamul este utilizat ca îndulcitor de zeci de ani și se găsește în toate produsele, de la băuturile răcoritoare fără zahăr până la gumă de mestecat și deserturi. Pentru multe persoane, acesta a devenit o alternativă obișnuită la zahăr, în special în produsele comercializate pentru controlul greutății sau reducerea aportului caloric. În același timp, aspartamul a fost mult timp subiectul unor dezbateri științifice, fiind în continuare cercetat în ceea ce privește metabolismul, reglarea glicemiei și potențialele efecte pe termen lung asupra sănătății.

În acest blog, analizăm mai îndeaproape o nouă cercetare care urmărește să explice modul în care aspartamul poate influența organismul la nivel molecular și de ce acest lucru ar putea fi important pentru sănătatea cardiovasculară.

Ce este aspartamul?

Înainte de a începe, este util să analizăm mai atent ce este de fapt aspartamul și de ce este atât de utilizat pe scară largă.

Aspartamul este un îndulcitor artificial cu conținut caloric redus și intensitate ridicată, care este de aproximativ 200 de ori mai dulce decât zahărul, motiv pentru care sunt necesare doar cantități mici. În forma sa pură, este o pulbere albă, inodoră.

În Europa, aspartamul este autorizat ca aditiv alimentar și trebuie să fie menționat pe etichete fie cu denumirea sa, fie cu numărul E, E 951. Este utilizat în mod obișnuit în băuturile răcoritoare fără zahăr, gumă de mestecat, iaurturi și deserturi light, dulciuri fără zahăr și îndulcitori de masă, adesea pentru a contribui la reducerea conținutului de zahăr și calorii.

Aspartamul este autorizat de mulți ani în urma evaluărilor de siguranță și a fost reevaluat în întregime de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară în 2013.

Aspartamul în cercetările recente

Interesul pentru aspartam a crescut din nou în urma noilor cercetări făcute publice de profesorul de la Harvard și cercetătorul în domeniul longevității, dr. David Sinclair. Într-o postare pe X, el a evidențiat un studiu recent publicat care sugerează că aspartamul poate interacționa cu căile biologice legate de diabetul de tip 2 și bolile cardiovasculare.

Studiul se bazează pe modelarea computerizată, mai degrabă decât pe experimente pe organisme vii. Folosind simulări, autorii propun o legătură puternică și stabilă între aspartam și PGC-1α, un regulator implicat în funcția musculară, inflamație și sensibilitatea la insulină. Cercetătorii descriu aceste descoperiri ca ipoteze care trebuie testate în continuare în studii de laborator și pe oameni.

Ce arată studiile cheie?

Pentru a plasa noul studiu de modelare în context, Sinclair a făcut referire și la două publicații anterioare.

Unul dintre acestea este un studiu mecanic publicat în revista Cell Metabolism în 2025. Acest studiu a explorat modul în care consumul de aspartam poate influența căile hormonale și inflamatorii în modele experimentale. Cercetătorii descriu o secvență în care consumul de aspartam afectează semnalizarea legată de gustul dulce, crește eliberarea de insulină și duce la modificări ale căptușelii vaselor de sânge. O moleculă de semnalizare numită CX3CL1 joacă un rol central în acest proces, atrăgând celulele imune către peretele vasului. Când această cale a fost întreruptă în model, efectul observat asupra dezvoltării plăcii nu a mai fost prezent.

Aceste concluzii provin din modele animale și nu pot fi aplicate direct la oameni. Ele sugerează însă mecanisme biologice plauzibile care ar putea fi relevante pentru cercetări ulterioare.

Al doilea studiu este un studiu observațional amplu pe oameni, publicat în revista The BMJ în 2022, bazat pe date din cohorta franceză NutriNet-Santé. Peste 100.000 de adulți au raportat în mod repetat aportul alimentar, permițând cercetătorilor să estimeze consumul de îndulcitori artificiali în timp. Un consum mai mare de îndulcitori artificiali a fost asociat, în general, cu un risc mai mare de boli cardiovasculare. Analizele au luat în considerare și îndulcitori specifici, inclusiv aspartamul, și au constatat că asocierile variau în funcție de rezultat.

Ca în cazul tuturor studiilor observaționale, aceste concluzii nu pot stabili o relație de cauzalitate. Factorii legați de stilul de viață, starea generală de sănătate și motivele pentru care oamenii aleg îndulcitorii pot influența rezultatele.

Ce spun autoritățile publice despre îndulcitorii artificiali și aspartam?

Pe baza concluziilor discutate mai sus – și a modului în care produsele „fără zahăr” sunt adesea prezentate consumatorilor – poate fi util să facem un pas înapoi și să analizăm ce spun de fapt autoritățile internaționale din domeniul sănătății despre aspartam și îndulcitorii fără zahăr în general. Comunicarea EFSA în Europa se concentrează pe siguranța în cadrul unui nivel de consum definit, în timp ce orientările OMS pentru 2023 se concentrează pe întrebarea dacă îndulcitorii fără zahăr ar trebui utilizați ca strategie de sănătate publică pentru controlul greutății și rezultatele pe termen lung în materie de sănătate.

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară — EFSA

Evaluarea EFSA se concentrează asupra siguranței. Aspartamul este considerat sigur pentru populația generală atunci când este consumat în limita dozei zilnice admisibile (DZA) stabilite, care este de 40 mg pe kg de greutate corporală pe zi. Această concluzie a fost reafirmată după reevaluarea completă a aspartamului efectuată de EFSA în 2013.

Organizația Mondială a Sănătății —OMS

OMS abordează subiectul din perspectiva sănătății publice. În 2023, OMS a emis o nouă recomandare prin care sfătuiește să nu se utilizeze îndulcitori fără zahăr ca strategie pentru controlul greutății sau pentru reducerea riscului de boli netransmisibile legate de alimentație. Recomandarea s-a bazat pe o analiză sistematică comandată de OMS, care a examinat dovezi provenite atât din studii randomizate, cât și din studii observaționale. Concluzia a fost că, în ansamblu, dovezile nu arată un beneficiu clar pe termen lung pentru greutate sau sănătate.

De ce se discută încă despre îndulcitorii artificiali?

Îndulcitorii artificiali sunt adesea comercializați ca o alternativă mai sănătoasă la zahăr, în special în produsele etichetate „fără zahăr” sau „zero”. Astăzi, aceștia se regăsesc și într-o gamă largă de produse de uz cotidian din supermarketuri, ceea ce înseamnă că pot deveni parte din dieta obișnuită atât a adulților, cât și a copiilor. În același timp, autoritățile publice comunică din perspective diferite: EFSA se concentrează pe siguranța în cadrul unei limite de consum definite, iar această limită este stabilită la un nivel suficient de ridicat încât să corespundă aproximativ cu 15-20 de cutii de suc dietetic pe zi pentru un adult mediu, în funcție de produs și de greutatea corporală. Pe de altă parte, OMS evaluează dacă utilizarea îndulcitorilor fără zahăr are sens din perspectiva sănătății publice pe termen lung. Când se adaugă noi studii experimentale și observaționale la imaginea de ansamblu și când personalități precum David Sinclair aduc aceste descoperiri în discuția publică, devine mai ușor de înțeles de ce acest subiect continuă să ridice întrebări și să stârnească dezbateri în cercurile de sănătate și longevitate.

O perspectivă mai nuanțată pentru viitor

În ansamblu, situația este încă în evoluție. EFSA consideră că aspartamul este sigur în limitele actuale de consum, în timp ce ghidul OMS din 2023 adoptă o poziție mai prudentă cu privire la utilizarea îndulcitorilor artificiali ca instrument pentru controlul greutății pe termen lung și pentru sănătatea generală. În același timp, studii mecaniciste mai recente, adesea bazate pe modele animale, împreună cu studii observaționale ample la om, continuă să adauge nuanțe și să ridice întrebări care depășesc simplul conținut caloric.

În acest moment, cea mai rezonabilă concluzie este că discuția despre aspartam este rareori o chestiune simplă de da sau nu. Este mai degrabă o chestiune de context și utilizare: cât de des apare în dietă, în ce produse și ce poate însemna consumul regulat în timp. Cercetările viitoare, în special studiile bine concepute pe oameni, vor fi esențiale pentru a clarifica dacă recomandările actuale rămân adecvate sau ar trebui rafinate pe măsură ce baza de dovezi crește.