Studiu: Legăturile sociale și riscul de mortalitate la persoanele în vârstă

Când vorbim despre îmbătrânirea sănătoasă și longevitate, discuția se concentrează adesea pe dietă, activitate fizică și mecanisme biologice. În ultimii ani, însă, cercetările au indicat din ce în ce mai mult că factorii sociali joacă un rol mult mai important în sănătate decât se credea anterior.

O revizuire sistematică și o meta-analiză recentă publicată în Aging Clinical and Experimental Research reunește dovezi dintr-o gamă largă de studii care examinează relația dintre conexiunea socială și mortalitatea la persoanele în vârstă.

Citiți blogul pentru a afla cum, potrivit acestui studiu, faptul de a trăi singur, singurătatea și izolarea socială pot influența longevitatea și sănătatea pe termen lung.

Prezentare generală a studiului

Acest articol se bazează pe o amplă revizuire sistematică și meta-analiză publicată în revista Aging Clinical and Experimental Research în 2024. Studiul reunește dovezi din 86 de studii observaționale prospective care examinează modul în care diferite forme de conexiune socială se raportează la riscul de mortalitate la persoanele în vârstă.

În loc să se concentreze pe un singur factor social, cercetătorii au decis să examineze trei dimensiuni conexe, dar distincte, ale vieții sociale: traiul singur, singurătatea și izolarea socială.

Acești factori sunt adesea grupați împreună în cercetări și dezbateri publice, însă studiul subliniază faptul că aceștia reprezintă aspecte diferite ale experienței sociale și pot influența sănătatea și longevitatea în moduri diferite.

Studiile incluse au urmărit persoanele în vârstă pe o perioadă de timp și au evaluat mortalitatea din toate cauzele, precum și mortalitatea din cauze specifice, inclusiv decesele legate de afecțiuni cardiovasculare. Prin combinarea datelor provenite de la diverse populații, țări și abordări de măsurare, meta-analiza a urmărit să clarifice modul în care fiecare factor social se raportează în mod independent la longevitatea în perioada târzie a vieții.

Pentru a înțelege concluziile studiului, este important să se facă o distincție clară între aceste trei concepte.

Locuind singur

A trăi singur se referă la situația familială a unei persoane și este o măsură structurală, demografică. Aceasta descrie dacă o persoană locuiește singură sau cu alte persoane, fără a oferi informații despre implicarea socială sau bunăstarea emoțională.

Studiul subliniază faptul că a trăi singur nu trebuie interpretat automat ca o izolare socială. Mulți vârstnici care trăiesc singuri rămân activi social și bine integrați, în timp ce alții care trăiesc împreună cu alte persoane pot beneficia de un sprijin social limitat.

Singurătate

Singurătatea reflectă o experiență subiectivă de deconectare socială. Ea este definită de modul în care indivizii percep adecvarea și calitatea relațiilor lor sociale, mai degrabă decât de numărul de contacte pe care le au.

În contextul studiului, singurătatea este înțeleasă ca o reacție emoțională care poate apărea indiferent de condițiile de viață sau de dimensiunea rețelei sociale. Această distincție ajută la explicarea motivului pentru care singurătatea poate fi prezentă chiar și la persoanele active din punct de vedere social.

Izolarea socială

Izolarea socială este o măsură obiectivă a contactului și participării sociale. De obicei, aceasta surprinde aspecte precum dimensiunea rețelelor sociale, frecvența interacțiunilor și implicarea în activități sociale.

Spre deosebire de singurătate, izolarea socială nu ține cont de modul în care indivizii percep situația lor socială. Studiul tratează izolarea socială ca un concept distinct, recunoscând că contactul social limitat nu duce întotdeauna la perceperea singurătății, dar poate avea totuși implicații asupra stării de sănătate.

De ce este importantă distincția între aceste concepte

Studiul subliniază că, deși acești trei factori sociali se suprapun adesea, ei reprezintă aspecte diferite ale bunăstării sociale. Această distincție este importantă atunci când se examinează relația lor cu sănătatea și mortalitatea. Fără o diferențiere clară între ei, nuanțele importante ale modului în care factorii sociali influențează îmbătrânirea și riscul de îmbolnăvire pot fi trecute cu vederea.

Ce arată cercetările despre mortalitate?

În acest context, studiul analizează modul în care faptul de a trăi singur, singurătatea și izolarea socială se reflectă în rezultatele ulterioare ale vieții. Potrivit studiului, acești factori nu au aceleași implicații asupra sănătății.

Izolarea socială și mortalitatea

Izolarea socială prezintă cea mai puternică și mai consistentă asociere cu creșterea mortalității. Studiul constată că persoanele în vârstă cu contact social limitat și participare redusă la activități sociale au un risc semnificativ mai mare de mortalitate din toate cauzele și de mortalitate cardiovasculară în comparație cu cele care sunt mai implicate social.

Această asociere este observată în diferite populații și metode de măsurare, sugerând că izolarea socială în sine poate acționa ca un factor de risc independent pentru decesul prematur la vârste înaintate.

Singurătatea și mortalitatea

Singurătatea este, de asemenea, asociată cu un risc mai mare de mortalitate, deși relația este, în general, mai slabă decât în cazul izolării sociale. Studiul arată că persoanele în vârstă care declară că se simt singure au un risc mai mare de mortalitate din toate cauzele și, în unele analize, un risc mai mare de mortalitate din cauze cardiovasculare.

Intensitatea acestei asocieri variază mai mult în funcție de analize. Potrivit autorilor, această variație poate reflecta diferențele în modul în care este măsurată singurătatea și în modul în care este resimțită în contexte diferite. În ansamblu, rezultatele sugerează că singurătatea percepută joacă un rol în supraviețuirea la vârste înaintate.

Locuirea singură și mortalitatea

A trăi singur este, de asemenea, asociat cu un risc crescut de mortalitate, dar relația este mai moderată în comparație cu izolarea socială și singurătatea. Studiul arată că a trăi singur, în sine, nu este un indicator puternic sau consistent al unei mortalități mai ridicate.

Autorii subliniază că modul de viață nu reflectă neapărat nivelul de conectare socială al unei persoane. Mulți vârstnici care locuiesc singuri rămân activi din punct de vedere social, în timp ce alții care locuiesc cu alte persoane pot suferi în continuare de izolare sau singurătate.

Coerența și variația între studii

O concluzie importantă a studiului este că asocierile dintre factorii sociali și mortalitate sunt observate în diferite țări, culturi și abordări de măsurare. Acest lucru întărește dovezile că legăturile sociale sunt corelate cu supraviețuirea persoanelor în vârstă într-o gamă largă de contexte.

În același timp, autorii remarcă variații considerabile între studii. Diferențele se referă la modul în care sunt măsurați factorii sociali, durata de urmărire a participanților și factorii legați de sănătate care sunt ajustați. În ciuda acestor variații, direcția generală a concluziilor rămâne consecventă.

Ce ne spune studiul?

Studiul oferă o perspectivă mai nuanțată asupra modului în care relațiile sociale afectează sănătatea la vârste înaintate. Prin distingerea clară între singurătate, izolare socială și traiul singur, cercetarea arată că acești factori nu au aceleași implicații asupra mortalității. Potrivit studiului, izolarea socială se remarcă ca fiind factorul de risc cel mai constant, în timp ce singurătatea și traiul singur joacă un rol mai variabil.

În același timp, cercetătorii subliniază că este încă necesară o înțelegere mai profundă a modului în care acești factori sociali interacționează în timp. O mai bună înțelegere a interacțiunii dintre diferite forme de legături sociale poate fi importantă pentru eforturile viitoare axate pe sprijinirea îmbătrânirii sănătoase.

Cum poate fi abordată această problemă în viața de zi cu zi?

Studiul nu indică soluții specifice, dar concluziile sale subliniază faptul că relațiile sociale sunt importante pentru sănătatea persoanelor în vârstă. În practică, acest lucru nu înseamnă neapărat să ai multe contacte sociale, ci mai degrabă să fii conștient atât de prezența, cât și de calitatea relațiilor sociale în viața de zi cu zi.

Mici gesturi pot face diferența. Acestea pot include contactul regulat cu familia sau prietenii, participarea la comunități care au o semnificație pentru dumneavoastră sau stabilirea unor rutine simple care creează oportunități de interacțiune socială. În același timp, este important să rețineți că a trăi singur nu este o problemă în sine — multe persoane se simt bine în propria companie, atâta timp cât se simt conectate cu ceilalți.

Pentru unii, poate fi util să fim atenți la semnele de singurătate sau retragere socială, atât la noi înșine, cât și la cei din jur. A lua legătura, a verifica sau a oferi companie pot fi gesturi mici, dar semnificative.

După cum arată studiul, relațiile sociale nu sunt la fel pentru toată lumea. Mai degrabă decât o soluție universală, ceea ce contează cel mai mult este conștientizarea continuă a modului în care relațiile sociale se integrează în viața și bunăstarea generală a unei persoane de-a lungul timpului.